— „Putem să vedem ceșcuță aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceșcuță de ceai a început să vorbească:
— „Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva am fost doar un bulgare de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri iar eu am strigat: «Nu face asta!», «Nu-mi place!», «Lasă–mă în pace,» dar el a zâmbit doar și a spus cu blândețe:
— „Încă nu!”
Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită.
— „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat.
Dar stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit:
— „Încă nu.”
M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat până a obținut formă care i-a convenit și apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simțit atâta căldură. Am strigat, am bătut și am izbit ușa.
— „Ajutor! Scoate-mă de aici!”
Puteam să-l văd printr-o deschizătura și puteam citi pe buzele sale în timp ce clatină din cap dintr-o parte în altă:
— „Încă nu.”
Când mă gândeam că nu voi mai rezistă încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție m-a scos afară și m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. «O, mă simțeam atât de bine! Ei, așa este mult mai bine», m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc.
— „O, te rog, încetează, încetează, am strigat!”
EL doar a dat din cap și a spus:
— „Încă nu!”
Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost că prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufocă. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. Am plâns, eram convinsă că nu voi scapă. Eram gata să renunț. Chiar atunci ușa s-a deschis și EL m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat întrebându–mă: «Oare ce are de gând să-mi mai facă?»
O ora mai târziu mi-a dat o oglindă și a spus:
— „Uită-te la tine.” Și m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!!
El a vorbit blând:
— „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtita, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmitat. Știu că a durut și că a fost foarte cald în cuptor și neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a două oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum eșți un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine.”
Morală este această:
Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argilă LUI. EL ne va modela, ne va face și ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească bună, plăcută sfânta Sa voie. Dacă viață pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea ti pare că se invarteste necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viață pare cumplită, fă-ti un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așează-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discuta puțîn cu OLARUL.
„Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri — deși eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, că să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri și rosturi sunt străin.”
