fbpx

Redobândirea inocenței

„Am mai învățat ceva” … acesta este lucrul cel mai de preț, pe care l-am primit anul acesta, căci în inima să sălășluiește TOT ce mi-a fost dat să primesc. Și-i mulțumesc LUI și va mulțumesc VOUĂ mai ales pentru lucrurile pe care nu le-am cerut. Acum 6 luni soarele și marea mă făceau să zbor cu gândul spre un vis pus la păstrare printre pernele gândurilor, abia dacă îndrăzneam până atunci să merg să văz, dacă îi place acolo unde îl instalasem … 4 luni mai târziu pășeam cu ochi mirăți de copil într-o altă Lume … de aici încolo voi lasă „tăcerea să egaleze toate cuvintele” , căci da eu sunt pe drumul de a-mi redobândi inocența. Anul nou să fie cu multă speranță … să putem dărui, să fim sănătoși să putem ajunge acolo unde drumul pe care fiecare l-am ales ne conduce. Să fim înțelepți să ascultăm și să avem răbdar. Să îndrăznim să fim din nou copii, liberi și inocenți! La mulți ani frumoși, dragii mei!!!
Mira

Venus din Milo / de Octavian Paler

Fiecare început și sfârșit de an ma aduce și readuce la lângă Octavian Paler, un spirit pe care îl iubesc în continuare cu credință și speranță.

„Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie descoperă arta desenând cu degetul pe nisip conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit, fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd, uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă, domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”? Unde este această insulă dacă nu în noi înşine? ”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră înainte de asta. Adică vina noastră este aceea de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin, povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli, după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre. Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele decât că sunt nişte păsări ameţite de soare şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate, atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei, poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ pentru a desena, imitându-i pe oameni, conturul umbrei iubitului ei, chiar fără să ştie ce-i arta.”

About Author

Mira Loghin

Creator de concepte educaționale care servesc viața trăita conștient. Coach, trainer în comunicare nonviolentă. Omul care a dat prima suflare de viață centrului de educație alternativă pentru copii între 1-10 ani, Lumea lui MOMO. Autoarea cărții„Grădinița pentru totdeanuna” ... dar, înainte de toate acestea, copil universal.

Related posts

2 săptămâni de cadouri pentru 2 ani de carte

Este fix acea perioadă din an, când telefonul sună mai des niciodată, iar emailul curge. Părinții scriu despre problemele pe care le trăiesc în timp ce încearcă să își acomodeze copiii la grădiniță. Lacrimi, întrebări, confuzii..și iar intrebări..și ce mă fac, Mira dacă nu funcționează?? Să schimb grădinița sau...

Citește