Poveștile încep cu „a fost odată” și asta înseamnă că s-au terminat în momentul în care le povestim. Dar, Michael Ende ne-a explicat cum stă treaba cu poveștile fără sfârșit, astfel că am avut un fel de deja-vu acum un an și două zile, când am intrat fizic în Lumea lui MOMO.
Am găsit niște oameni care mișunau, bricolau și mutau mobile pregătind deschiderea unui loc despre care nu știam prea multe. Nici ei despre mine, dar ne-am repliat rapid. Am sărit peste cv-uri și alte formalități de prezentare. Am înșfăcat o pensulă și m-am apucat de pictat ce-mi cădea sub mâna. Semăna tare mult cu casele în care am locuit, cu locurile în care am lucrat și cu cele care îmi plăceau pur și simplu.
Oamenii aveau aerul de relaxare al celor care par să se distreze muncind. Mi se potrivea, așa că sunt aici după un an cu aceeași dorința de a transmite cele câteva lucruri, pe care știu să le fac și de a învață de la alții, de la colegii mei, de la copiii și adulții care amprentează locul în fiecare zi.
La mulți ani, nouă și vouă!
P.S. Doinița este Maestra noastră în minuni dantelate! Echipa MOMO.
