În curând împlin 10 ani de când am deschis larg porțile Lumii lui MOMO și ne-am gândit să mulțumim, să onorăm și să ne aducem aminte cu bucurie drumul pe
9 ani și al 9 lea an în care spun povestea lui MOMO. Al 9 lea tort în care suflăm cu toții în lumânări, ținându-ne de mâini. Când le-am spus
Lumea lui MOMO e despre joc și cum să crești… cu joacă. E despre mirare și ascultare. Lumea lui Momo e o altfel de întâlnire între părinți și copiii lor.
Poveștile încep cu „a fost odată” și asta înseamnă că s-au terminat în momentul în care le povestim. Dar, Michael Ende ne-a explicat cum stă treaba cu poveștile fără sfârșit,
Mă uit pe fereastra și-mi spun că s-a mai încheiat o zi. E noapte și multă liniște. În jur, dar și-n sufletul meu. Ochii mi se împăienjenesc de oboseală. N-a
„Anotimpurile sunt ca să nu se piardă omu’ de timp” …”somnul vine atunci când vede că noi stăm degeaba”… „pământul se învârte ca să aibă toate ţările pământ”… Vezi, nu