Mă uit pe fereastra și-mi spun că s-a mai încheiat o zi. E noapte și multă liniște. În jur, dar și-n sufletul meu. Ochii mi se împăienjenesc de oboseală. N-a fost ușor azi. Iar ora mea obișnuită de somn e încă departe. Și totusi, astăzi voi merge mai devreme la nănuș, căci vreau să prind visele ascunse în pernă. Și să trezesc mâine în zori de zi, soarele din amorțeală.
Zâmbesc în timp ce scriu. Mă gândesc cum de 7-8 luni încoace, de fiecare dată când aștern gânduri în rânduri pentru MOMO pentru voi, zâmbesc. Și, doar datorită vouă celor care ați simțit vibrația și bucuria locului nostru, celor care aveți încredere că MOMO chiar există și nu este doar un personaj de poveste, ci un concept de viață veselă, creativă, simplă, caldă, sinceră și liberă. Dar, pentru că iubesc ceea ce fac în fiecare zi, în fiecare oră și minut și secundă. Încarc, dar și descarc atâta energie bună, hrănitoare.
Mi s-au întâmplat multe lucruri frumoase de când am avut curajul să cred că Lumea lui MOMO poate fi mai mult decât un ideal, o simplă notiță în „wish list”. Am întâlnit oameni și povești. Mi-am făcut noi prieteni. În jurul meu s-au schimbat vieți. În mine s-a schimbat o viață. Am văzut oameni cărora încep să le crească din nou aripi, iar unora să le înmugurească pentru prima dată. Am primit. Am primit. Am primit. Iar eu nu am terminat de dăruit.
Mâine ne așteapta un furnicar … de piciorușe, mânuțe, glasuri pestrite amestecate în culori și apa, cu pasta de modelat sau lipit lângă pământ reavăn de flori, cu lutul de la străchini în care vom așeza la crescut noi semințe de viață. Căci ce poate fi mai veselă și mai optimistă decăt minunea numită Primavară.
Mai pe după amiază, un batalion de bucătari care mai de care mai falnici și curajoși, înarmați cu făinuri și zaharuri se vor pune pe frământat aluaturi, transformând Lumea lui MOMO într-un câmp de brutărie și cofeturi. Toți ai Regimentului 40 Papa la Șoni, cu poftă de viață și mâncare, dedicați să ridice polonicul la rang de sabie fermecată.Seara, când aburul nopții începe să se ridice peste zi, tocmai când greierii se înghesuie să-ți facă o serenadă la fereastra deschisă, cu pași muți de lumină, intră ACTORUL. El se așează și ascultă ceea ce tu vrei să auzi de la el. Așa începe spectacolul de teatru. La noi în sufragerie.
Duminică dimineața se desface o noua zi în zeci de peticele colorate, gata să fie cusute într-un covor tocmai bun să ți-l așterni cale de drum :-). Casa se umple iar de prieteni, de râsete și cântece. Noi vase de lut te așteaptă cu pământ, grânele freamătă că în sfârșit vor ieși din coajă către lumină. Mânuțele se agita printre hârtii colorate, pensule, lipci și acuarele, în timp ce ceaiul șade liniștit, căci știe că nu va fi sorbit din prima. Întotdeauna va fi așteptat să răsufle, pentru ca aroma să pătrundă ușor, pe îndelete.
Eeeei, și cum să nu fi fericit cu atâtea inimi vesele în jur?! Și, cum să nu mulțumești pentru asemenea daruri, căci omului care nu se lasă să primească, nu ai cum să-i dăruiești. :-))
Vă îmbrățișez. Pe rând. Pe toți. De noapte bună, de bună dimineața. Abia aștept acest weekend împreună cu voi!
