De ce un Atelier de Părinți?
„sa-i educam pe copii cu iubire si intelepciune, sa-i trimitem mai departe in libertate pentru a se dedica lumii cu putere si incredere”
Adica cum? si mai ales de ce? aud parca o voce in spatele meu..pai stai, vrei sa spui ca parintii nostri au citit carti sau au mers la cursuri de parenting sa stie cum sa ne creasca? si uite ce bine am fost crescuti? si oare eu nu pot sa procedez la fel? si unde mai pui ca la vremea aceea nici nu aveau atat de multe conditii ca acum sa ne creasca.
Foarte adevarat si bine spus, dar meseria de parinte se invata in fiecare zi. Iar daca avem posibilitatea sa facem mai mult, sa fim mai buni decat ei la vremea lor nu este altceva decat o evolutie ca fiinte umane, o investitie pentru viata copiilor nostri. Caci pana la urma felul in care noi relationam si actionam isi pune amprenta pe increderea de sine, siguranta, apropiere, libertate de exprimare, toleranta, ingaduinta, altruism, onestitate… Este poate singurul job unde 24 de ore din 24 ore lucrezi la foc continuu. Si nu spun ca uneori nu obosesti si simti ca ai nevoie de un respiro. Si trebuie sa faci asta, cat sa ramai mereu proaspata/proaspat, limpede la minte si simtire.
Eu am invatat sa il cresc pe Zoran la inceput doar privindu-l, ascultandu-l, povestindu-i, lasandu-i spatiu si libertate de miscare, de creatie si joc, fiind atenta la dorintele si alegerile sale, la cine este el si cum as putea sa il ajut sa scoata din el tot ceea ce este mai bun si frumos…evitand ca prin simpla lui existenta sa imi repar greselile sau neimplinirile, fiindu-mi clar ca drumul meu e diferit de al lui, misiunea mea este cu totul alta. Iar daca mi-a fost „dat in grija”, imi doresc sa fac acest lucru cat mai bine cu putinta, cu grija, cu iubire si respect. In plus mi-am selectat cu atentie „literatura de specialitate” – incepand de la alimentatie pana la educatie – am impartasit cu apropiatii sau chiar necunoscutii „situatiile” dificile in care am fost pusa incercand sa aflu experientele lor, parerile lor si am marcat cu bucurie fiecare moment din viata noastra; am fost atenta sa imi recunosc greselile fata de el de cate ori a fost cazul , si m-am straduit sa nu ii pretinnd mai mult decat este EL insusi. Si, nu in ultimul rand, m-am analizat cu atentie din interior spre exterior, alegand sa schimb ceea ce nu imi place, ceea ce nu ma defineste sau implineste; tocmai pentru a fi vero in puterea exemplului, chiar daca a insemnat sa renunt la anumite obiceiuri „mai mult sau mai putin sanatoase” dar comode sau formule de adresare intrate in tipicul verbalizarii zilnice.
Cred ca educarea unui copil este de fapt un drum catre noi insine…tocmai aceasta este frumusetea rolului de parinte, este precum „Cineva” ii da o noua sansa vietii tale, noi valente, parca renasti!!
Asa am ajuns sa ma inscriu la primul curs de parenting … pentru ca am nevoie sa stiu mai mult. Pentru ca Zoran o merita din plin pe langa toata iubirea pe care i-o port. Pentru ca stiu ca in mine sunt multe reminiscente adunate in timp precum scamele de covor.
Sta in datoria noastra de parinti „sa-i educam pe copii cu iubire si intelepciune, sa-i trimitem mai departe in libertate pentru a se dedica lumii cu putere si incredere”
cu mult drag
mira
