Copacul copilăriei mele … când suntem mici și poate chiar și acum, mari fiind, avem un loc al nostru. Un loc de poveste, de tihnă, în care ne place să ne ținem în brațe, să ne auzim gândurile, să ne lăsăm purtați în altfel de lumi și locuri imaginare. Este locul acela în care nu ai nevoie de nimeni, căci a fi cu tine îți este de ajuns.
