Oamenii care au reusit in viata au facut-o si pentru ca au avut un simt al responsabilitatii foarte bine dezvoltat. De altfel, adultii de 30-50 ani de acum, care au la randul lor copii au invatat foarte repede simtul responsabilitatii, din cauza conditiilor in care traiam atunci. Cu totii stateam la vreo coada, spalam sticle si borcane si, pentru ca nu existau ajutoare la curatenie, intreaga familie era implicata in curatenia de la sfarsitul saptamanii… plus ca majoritatea dintre noi eram copii cu „cheia de gat”. Acum, conditiile sunt diferite si simtul responsabilitatii este mult mai greu de dezvoltat la copii, printre bone, after schools si carduri de plastic prin intermediul carora se achizitioneaza bunuri. Totul pare simplu si la indemana. Copiii se maturizeaza atunci cand invata sa accepte responsabilitate din ce in ce mai mare pentru alegerile si actiunile lor. Responsabilitatea este abilitatea de a accepta consecintele alegerilor noastre Una dintre modalitatile prin care putem dezvolta responsabilitatea copiilor nostri, care inseamna si responsabilitate financiara pana la urma, este oferirea de bani de buzunar. Banii de buzunar sunt o practica destul de controversata in dezvoltarea responsabilitatii. Unii parinti vad banii de buzunar ca un privilegiu castigat de copii, in timp ce altii il vad ca dreptul fiecarui membru al familiei. Cand parintii platesc copiii pentru treburi facute in casa, acestia adesea fac acea treaba doar pentru bani, nu ca sa ajute ca membru al familiei. In consecinta, banii sunt valoarea, nu cooperarea. Apoi, daca parintii roaga copiii sa faca o treaba suplimentara sau sa accepte mai multa responsabilitate, copilul ar putea sa intrebe: „Cat voi primi pentru aceasta?” In curand, parintele devine un negociator de salarii, platind sume din ce in ce mai mari de bani doar pentru facerea treburilor de baza din casa. Daca acei copiii nu isi fac treaba si nici nu le pasa de bani, acea treaba ramane oricum nefacuta. (Da, chiar exista copii carora nu le pasa de bani, mai ales daca acestia sunt folositi pentru a-i controla.) Parintii vor sa ii invete pe copii ca o treaba facuta iti poate aduce bani, intrucat acesta este si modul in care functioneaza lumea reala. Exista insa multe activitati si treburi pe care le facem, in aceeasi lume reala, care nu sunt platite. (Sunteti platiti pentru ca spalati vasele sau rufele familiei? Daca da, vreau sal ocuiesc si eu cu voi!)
Banii de buzunar si treburile in casa ne invata aptitudini pentru viata Banii de buzunar ne invata cum sa ne chibzuim banii: cum sa castigam, sa economisim, sa facem un buget si sa punem prioritate achizitiilor. Treburile in casa ne invata cooperarea si responsabilitatea: sa contribui ca membru al familiei, sa respecti angajamentele si sa faci treaba de calitate. Luate separat, fiecare este o unealta valoroasa de predare. Combinate, adesea duc la probleme.
Planul Pentru Bani de Buzunar in Trei Pasi
Parintii isi pot atinge scopurile de a preda responsabilitatea, managementul banilor si cooperarea, fara efecte secundare negative, urmand un plan in trei pasi pentru treburi in casa si bani de buzunar.
Pasul 1: Banii de buzunar de baza. Dati-le o suma de baza (saptamanala sau lunara – in functie de varsta copilului), pentru a-i invata managementul banilor. In cazul in care copiii n-au grija de bani, lasati-i sa experimenteze consecintele. Copiii isi cheltuiesc adesea banii in mod inconstient in primele luni. Daca parintii nu ii critica sau nu ii salveaza atunci cand raman fara bani, copiii isi dau adesea seama ca trebuie sa economiseasca bani pentru a-si cumpara lucruri mai frumoase si isi schimba in mod natural modul de a cheltui banii. Implicati-i pe copii sa faca treburi in casa doar pentru ca sunt membri ai familiei. Nu legati banii lor de buzunar de baza cu aceste sarcini de baza. Daca nu isi indeplinesc aceste sarcini, isi pot pierde din privilegiile sociale, dar nu bani. Aceasta invata valoarea muncii-inainte-de-joaca. Treburile de la pasul 1 pot include prepararea propriului pranz, curatarea propriei camere si o treaba facuta in mod regulat cum ar fi aspirarea sau curatatul prafului. Treburi cum sunt spalatul vaselor sau asezarea mesei pot fi facute alternativ de membrii familiei.
Pasul 2: Castigarea de bani suplimentari. Copiii pot castiga mai multi bani daca accepta responsabilitati in plus dincolo de auto-ingrijire si de sarcinile de baza. Aceste sarcini suplimentare sunt de obicei mai dificile sau necesita sa fie facute mai rar decat sarcinile zilnice. Sarcinile de la pasul 2 pot include spalarea rufelor, smulgerea buruienilor, spalarea geamurilor sau a masinii si tunderea gazonului.
Pasul 3: Economisirea pentru cumparaturi. In cazul in care copiii vor sa stranga bani pentru o achizitie importanta, pot face sarcini de la pasul 3. Acestea sunt sarcini mari, care se fac o data sau de cateva ori pe an, cum ar fi curatarea unui dulap, greblarea frunzelor sau ajutarea unui parinte cu un proiect major cum ar fi aranjarea gradinii sau zugravirea. Intrucat sarcinile de la pasii 2 si 3 ii invata pe copii valoarea castigarii banilor prin responsabilitati crescute, luati in consideratie ideea de a-i pune pe copii sa faca treburi pentru rude sau vecini. Aceasta va preveni ca banii in plus sa iasa mereu din buzunarul vostru.
Urania Cremene, Primul expert in parenting din Romania
