Povestea la Lumea lui Momo este una speciala : copilul vine, se aseaza confortabil pe o pernuta colorata, apoi intra in lumea magica a sunetului si a imaginatiei. Pe de o parte vocea povestitorului care citeste nuantat, pe de alta sunetele instrumentelor sau vocii pe care improvizatorul le animă pentru a face povestea vie. Nu exista coloana sonora inregistrata, totul se desfasoara sub ochii si urechile micilor spectatori. Este un act de creatie in direct. Un live. Se improvizeaza mult, iar copiii sunt participanti directi. Ei experimenteaza sunetul atat sub forma cuvantului rostit de povestitor, cat si a onomatopeelor sau efectelor instrumentale pe care improvizatorul le foloseste pentru a anticipa sau intari intelesul cuvantului rostit. 
Capacitatea de ascultare este extrem de bine stimulata, iar taramul imaginatiei este explorat pana in adancuri. Cum anume se aude frica ? Sau furia ? Sau speranta ? Sau poate, veselia ? Emotiile umane capata sunet. Copii le simt cu totul altfel, intr-un mod viu. Sunetele ii fac sa traiasca intens actiunea povestii, starile personajelor cu care, poate se identifica uneori. Miscarea in interiorul povestii, actiunea in sine, totul capata viata. Sunetul este cel care face asta, prin forta sa expresiva. Exista, uneori, lait motive ale povestii iar capacitatea copiilor de a le sesiza este stimulata printr-un sunet care reapare in mod repetat si care atrage atentia asupra lor. Totul capata un nou sens. Sunetul (instrument, voce sau corp sonor) este cel care re-creaza povestea. Vocea expresiva a povestorului intarita de sunetul improvizatorului introduce copilul pe taramuri neexplorate inca ale imaginatiei sale. Il imbogateste. 
Copilul aude si vede cum apare povestea. Totul e sub ochii sai : intregul proces de fabricatie. El nu este spectator pasiv, spatiul dintre el si povestitor/improvizator este unul deschis si poate participa activ la realizarea povestii. De multe ori improvizatorul sau povestitorul cer ajutorul publicului, stimuland astfel dorinta copilului de a face parte din actul artistic. Copilul poate prezenta modul in care simte el un personaj, totul la nivel sonor. Un sunet, propriul sau sunet. Propria sa viziune asupra a ceea ce se intampla in interiorul procesului.
Dupa ilustrarea povestii urmeaza , exprimarea concreta a ceea ce s-a sadit. Fiecare copil deseneaza, modeleaza, decupeaza ceea ce simte, cum simte. Propriul sau personaj, asa cum l-a auzit prin intermediul sunetelor. Asa cum l-a simtit. Exprima, la randul sau, ceea ce a aparut nou in el. Ii da o forma si, poate, un nou sens. Astfel dupa poveste fie desenam sau pictam, fie modelam din plastilina sau lut, fie decupam si coasem, fie framantam si coacem. Povestea la Lumea lui Momo e una speciala este precum o calatorie in care traim fel de fel de intamplari si stari. Va asteptam sa o experimentati voi insiva.
