De după Nocrich …

Am plecat în tabară la Nocrich … ca însoțitor, ajutor, supraveghetor sau așa ceva, cu un job description nu foarte clar și nici prea convinsă că între atâția părinți și copii îmi voi găși folosul. Că atare am făcut rost de doi copii: nepotul meu, Petre (10 ani) și Toma (9 ani) … pe care sora-mea și prietenă mea, Anca, mi i-au încredințat. Așa că am fost și eu un fel de mama pentru 4-5 zile, ceea ce mi s-a părut funny și ușor, mai cu seamă că nu am avut de-a face cu lecții, guturaie, cumpărat de rechizite, stat prea mult pe net și mofturi la mâncare, acestea fiind unele dintre problemele cu care îmi închipui eu că se confruntă mamele cu normă întreagă.

Dacă mă iau după faptul că băieții mei au vorbit tot drumul de întoarcere despre cercetași, nu și-au scos cravatele de la gât nici când se băgau în sacul de dormit, s-au despărțit salutându-se cercetășește, cum i-a învățat Alexandra și au cerut părinților înscriere în următoarea tabăra, înclin să cred că băieții mei au fost multumiți. Nu o să dau din casă spunând de care fată le-a plăcut cel mai mult. Culmea, amândurora de aceeași! Și nici că am mâncat de două ori pe ascuns înghețată cumpărată de la cooperativă din sat, că să nu le facem poftă copiilor mici cu amigdale sensibile.

Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am simțit minunat! Am stat într-un palat de cort cu niște super colocatari – Andreea, Radu, Maya și Călin, pecare i-aș schimba oricând cu vecinii mei reali. De fapt,mi-am dat seama că toți oamenii care au participat mi-ar fi plăcut să fie vecinii mei doar pentru faptul că au ales acest mod neconvențional de a ne petrece câteva zile împreună.

Mă uit pe poze și văd cât de frumos și liber se joacă copiii. Se cățără, se tăvălesc și se aleargă prin iarbă. Merele pădurețe sunt ghiulele de asediat cazemata făcută din lemne pentru foc, corturile sunt derdelușuri sau locuri pentru v-ați ascunselea. Sertarele unui vechi dulap ajung vagoane de tren, iar labradorul din curte a făcut aporturi cât pentru încă o viață.

E ceva să dai un sejur all-inclusive — nu că ar fi ceva rău, pe cort, closet la curte, rând la duș, gătit afară și încălzire la foc de tabără.  Bonus — rouă naturală, nu din aspersoare. Clămpanit de berze și ciripeli matinale în loc de deșteptător. Mirosul curat de câmp cu sunătoare și coadă șoricelului, pe care unii îl cunosc doar din pungile cu detergent de rufe. Felicitări părinți!

Regretul meu s-a îndreptat numai către soarta acestor sate săsești, atât de speciale și unice, din podișul Hârtibaciului prin care am trecut, a căror revigorare se petrece cu greu sau deloc. Poate mai vine vreun printz să le salveze, dar măcar să ne salveze și pe noi de nepăsare.